Înființat în anul 1990, Parcul Național Domogled-Valea Cernei este situat în sud-vestul României și se întinde pe suprafața a 3 județe: Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj.
Din punct de vedere geografic, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei (pe versantul drept) și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng, având o suprafață de 61.211 ha.
Aspectul general al reliefului şi configuraţia reţelei de văi se datoresc unei evoluţii îndelungate, desfăşurate în condiţiile unei alcătuiri geologice foarte variate.
Formaţiunile geologice sunt reprezentate de un ansamblu de roci metamorfice, sedimentare vechi şi magmatice aparţinând domeniilor getic şi danubian, aflate în raporturi tectonice foarte complicate.
Zona N-V a parcului este dominată de masivul Munţilor Godeanu format aproape în totalitate din roci metamorfice, unde atât culmea principală cât şi culmile secundare dinspre Cerna sunt alcătuite din şişturi cristaline ale pânzei getice: paragnaise, micaşişturi şi gnaise.
Foarte rar, de la Izbucul Cernei şi până la obârşia Cernişoarei peste şişturile cristaline se aştern petice din cuvertura sedimentară formate din conglomerate, gresii, argile violacee de vârstă permiană.
Sectorul nordic al Munţilor Cernei de la limita cu masivul Godeanu (Valea Olanului) până la Valea Iutei are aceeaşi alcătuire din plăci metamorfice. În această zonă Munţii Cernei prezintă înălţimi de peste 1700 m (Vf. Vlaşcu Mic) din care se desprind culmi aproape paralele, prelungite în trepte descendente până în Vf. Cernei, cu forme mai rotunjite în partea superioară.
Sunt scoase în evidenţă formele sculptate în calcare şi conglomerate pe văi scurte cu pantă mare, sectoare de chei greu accesibile sau chiar inaccesibile.
Această zonă aparţine domeniului autohton: un complex de roci cristaline constituite din şişturi cloritoase verzi, gnaise granulare şi amfibolite în culmile Seseminului, Mohornicului şi Culmea Mare. Acest complex este străbătut de granitele de Cerna pe care le constatăm la nord de Băile Herculane între 7 Izvoare Calde şi V. Iutei. Sedimentarul autohton este rezultatul mai multor cicluri de sedimente paleozoice şi neozoice.
Munţii Mehedinţiului care însoţesc râul Cerna pe partea stângă sunt constituiţi până la sud de Arşaşca din formaţiuni cristaline şi sedimentare care aparţin însă domeniului danubian.
Rocile cristaline sunt mai variate din punct de vedere petrografic decât cristalinul getic şi sunt reprezentate de un complex amfibolitic şi de cuarţite, calcare cristaline, filite negre grafitoase.
Cristalinul getic reprezentat prin seria de Sebeş este format din paragnaise cu biotit, granaţi, disten şi intercalaţii de cuarţite şi micaşisturi constituit în două fâşii înguste între Văile Ţăsnei şi Madvedului şi respectiv Pecinişcăi şi Valea lui Roşeţ.
În lungul Cernei între cristalinele getic şi danubian se află o fâşie calcaroasă care se lăţeşte spre obârşia Cernei şi alcătuieşte relieful de ciuceve şi geanţuri, caracteristică aparte a acestei văi.
În concluzie, trebuie menţionat faptul, că toate formaţiunile geologice pe care se desfăşoară bazinul Cernei sunt puternic cutate şi faliate.
Datorită complexităţii aspectelor staţionale, fizico-geografice şi climatice, Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este caracterizat de o diversitate floristică remarcabilă, inventarul floristic bogat însumând circa 1110 specii, de plante vasculare (superioare) din care 66 specii (aparţinătoare la 23 de familii) sunt taxoni periclitaţi, rari şi în parte endemici, în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei existând specii rare necunoscute în alte părţi ale ţării: Vicia truncatula (un neam de borceag balcanic), Tragopogon balcanicus (barba caprei balcanică), Cerastium banaticum (cornuţul bănăţean), Lamium bithynicum (urzica moartă originară din Bithynia).
Datorită condiţiilor staţionale deosebite – relief calcaros – şi-au găsit refugiul în această regiune, îndeosebi pe calcare, numeroase endemisme: Linum uninerve (inul galben de Banat), Primula auricula ssp. serratifolia (ciuboţica cucului bănăţean), Hypericum rochelii (pojarniţa lui Rochel), Dianthus giganteus (scaunul cucului), etc.
Atât Domogledul cât şi valea mijlocie şi cea inferioară a Cernei constituie refugiul pentru circa 110 specii de origine mediteraneană şi balcanică. Printre cele mai rare specii de regăsesc: Aristolochia pallida (mărul lupului), Seseli rigidum (buruiana vântului).
Condiţiile geografice, climatice cât şi cele de habitat au asigurat mediul prielnic, în această arie, dezvoltării unei faune de o mare bogăţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu